Emmanuel nu pleacă, Marine nu vine. Încă!

Este prematur ca doamna Marine Le Pen, care a înregistrat o victorie istorică duminică, în primul tur al anticipatelor legislative din Franța, să deschidă cupa de șampanie. Este prea devreme ca Emmanuel Macron, președintele neinspirat al Republicii Franceze, să-și recunoască înfrângerea și să plece acasă. Situația va fi tranșată abia la al doilea tur de scrutin, care se va desfășura pe 7 iulie. Până atunci, Franța rămâne într-o poziție de șpagat politic.

Un bun și vechi prieten, în trecut un excepțional jurnalist, transferat apoi în diplomație, stabilit în Franța, Gabriel Stănescu, după ce a urmărit „Pastila" mea de ieri consacrată alegerilor parlamentare din Franța, mi-a atras atenția asupra faptului că jocurile sunt mult mai complicate și că nu vor fi tranșate decât în al doilea tur de scrutin. Așa este. Dar într-un comentariu de un minut, nu am avut posibilitatea să intru în detalii. Și nici în editorialul pe care l-am conceput și distribuit pe această temă, întrucât el se referea la tendințele, iată confirmate, dinaintea primului tur de scrutin. Acum însă mă voi înhăma la acest demers, cu precizarea că Macron s-a grăbit să anunțe că în cazul unui eșec nu va urma exemplul marelui de Gaulle și nu va demisiona. Însuși acest anunț este o rușine pentru cel care conduce Republica Franceză, dar probabil își va pierde peste câteva zile premierul.

„Adunarea Națională", RN, partidul condus de cu o mână de fier de Marine Le Pen, acuzat frecvent și uneori pe bună dreptate de extremism, a câștigat indiscutabil primul tur de scrutin al legislativelor anticipate cu un procent de 33,1%. Dar pentru a instala un guvern propriu, Le Pen are nevoie ca, la capătul celui de-al doilea tur de scrutin, să dispună de 289 de mandate, reprezentând majoritatea absolută. Conform procedurii existente în Franța, în primul tur s-au calificat doar acei candidați care au obținut un scor de peste 50% la vot. Din totalul de 80 de politicieni aflați în această situație, 38, adică aproape jumătate aparțin partidului condus de Marine Le Pen, celelalte locuri fiind distribuite între alte partide. Scrutinul din 7 iulie îl va câștiga cel care va obține nu 50% dintre voturi, ci cele mai multe dintre acestea. Numărul de candidați va fi mult mai mic. Se vor bate trei pentru fiecare loc de parlamentar.

Această regulă poate face diferența dintre înfrângerea și victoria lui Macron sau, dimpotrivă, totul depinde de modul în care vor negocia partidele politice rămase în cursă. Desigur, va negocia și RN, respectiv „Adunarea Națională", dar va negocia la greu și grupul centrist care-l susține pe Macron, clasat al doilea la primul tur, cu 28% dintre mandate. Ambele grupuri vor încerca să atragă de partea lor voturile electoratului partidelor așa-zis republicane. Se vor face așadar în acest triunghi al partidelor și candidaților din fiecare circumscripție electorală negocieri și aranjamente. Este cât se poate de posibil ca, în schimbul unor promisiuni de natură politică, un candidat mai puțin bine plasat să renunțe la cursă pentru a-l susține fie pe candidatul lui lL Pen, fie pe candidatul lui Macron. Din această perspectivă, marja de negociere al lui Macron este mai generoasă. Tocmai din acest motiv am afirmat de la bun început că nu sunt încă întrunite condițiile, în ciuda victoriei sale istorice, ca Marine Le Pen să deschidă sticla de șampanie.

Sorin Roșca Stănescu