Despre tensiunea Rusia - Occident

Se vor implini, anul viitor, 200 de ani de cand presedintele SUA, James Monroe, a prezentat in fata Congresului american ceea ce s-a numit „Doctrina Monroe" - care cerea metropolelor europene sa nu se mai amestece in afacerile interne ale Americilor.

Era o reactie la procesul de colonizare spaniol, britanic, francez, portughez, desfasurat in America de Sud si in America de Nord. In felul acesta, Statele Unite si-au marcat o importanta sfera de influenta. In timp, aceasta doctrina a fost contestata de unele state din zona, cu sprijinul URSS. Cuba este cel mai cunoscut exemplu. Nu este cazul sa dezvolt.

In perioada Razboiului rece, a fost lansata „Doctrina Brejnev" - tot o afirmare a unui principiu al neamestecului in afacerile interne dar vizand ansamblul tarilor socialiste fata de actiunea occidentala. Cazul Cehoslovaciei, din 1968, este elocvent.

Ce afirma, in esenta, „Doctrina Putin", in zilele noastre? Dupa ce s-a extins in fostul „lagar socialist", Occidentul sa nu se amestece in „afacerile interne" ale tarilor din fosta Uniune Sovietica. Dincolo de frustrarile legate de umilintele de la inceputul anilor '90, atitudinea Rusiei este insa contestata de statele suverane aparute din destramarea URSS, care doresc sa-si aleaga singure regimul politic si aliantele. Teoretic, asta dorea si Cuba, la inceputul anilor '60 si era sa porneasca, din acest motiv, un razboi nuclear.

Pe de alta parte, amplasarea de baze militare si de armament greu in apropierea granitelor Rusiei genereaza si ar genera probleme pentru securitatea Rusiei, obsedata de diverse „cordoane sanitare" (Doctrina Truman, etc).

Evident ca nu ne place teoria sferelor de influenta. Totusi, ele au existat si exista din punct de vedere politic, economic, cultural si militar. Chiar si in cazul Romaniei. Sigur, suveranitatea unui stat este incompatibila, teoretic, cu sferele de influenta. dar trebuie sa acceptam ca, in conditiile militare de astazi, securitatea unui stat este legata de securitatea vecinilor sai si de securitatea internationala. In plus, „perceptia pericolului" poate determina reactii irationale.

Dilema suveranitatea unuia vs securitatea vecinului este greu de rezolvat, asa cum in cazul fluviilor de granita „succesive", statul din amonte nu trebuie sa foloseasca in totalitate apa, in detrimentul statului din aval.

In aceasta ecuatie, ca si in altele din istorie, un rol determinant pentru rezolvarea conflictelor il are calitatea liderilor. De o parte si de alta. Si, va reamintesc, atunci cand elefantii se bat sau fac dragoste, iarba este cea care sufera.", scrie fostul premier pe blogul personal.

Adrian Năstase