DE DOI BANI SPERANȚĂ!

Ultimele zile în politica internă au fost marcate de insistența PSD și PNL pentru mediatizarea revenirii în prim-planul vieții de partid, respectiv al dezbaterilor publice, a Gabrielei Firea și a lui Crin Antonescu.

În cazul Gabrielei Firea e vorba în primul rând de o victorie personală a sa, dar în planul extins al PSD vorbim despre o mișcare smucită pentru a calma rapid marile bătălii subterane din partid, relevate bine de ancheta jurnalistică despre rețeaua de corupție din jurul secretarului general Paul Stănescu. Rezultatul nu va fi însă cel vizat de către pseudo-strategii pesediști, ci vor fi generate în consecință lupte și mai aprige pentru candidaturi și putere în PSD, acestea sunt bine anunțate de felul în care Gabriela Firea abordează noul management al organizațiilor din București și Ilfov, trecute sub autoritatea sa totală, respectiv de anunțul viitoarei sale lupte în justiție cu RTV. Pentru moment notați doar consecința topirii serioase a autorității lui Marcel Ciolacu ca președinte de partid în urma revenirii lui Firea, a cărei îndepărtare el o justificase intern în baza scandalului public ''Azilele groazei'', respectiv a percepției de ''ciorbă reîncălzită'' despre candidatura acesteia la Primăria București.

Scoaterea la rampă a lui Crin Antonescu, implementată cu o dublă (așa-zisă) lovitură publică prin prezența consecutivă în talk-show-urile lui Marius Tucă și respectiv, a lui Ionuț Cristache, a fost gândită de către liberali în scopuri similare cu ale pesediștilor, și are accente tragi-comice. Vă reamintesc că Antonescu s-a retras acum vreo 10 ani în urma uzurpării sale de la vârful PNL (și-al USL!) pentru a i se face loc lui Victor Ponta la prezidențiale, dar cu beneficiar direct Klaus Iohannis, pe care Antonescu îl adusese în partid în 2009, printr-o operațiune complexă și interesantă ale cărei detalii le cunosc cel mai bine, nu e loc azi să v-o descriu.

Treaba cu Antonescu e tragică pentru sine, deoarece el revine acum tocmai pentru ca să deservească interesele politice ale lui Iohannis, dar are și accente comice, pentru că el e obligat să presteze public la comandă pentru a-i asigura viitorul politic soției sale, Adina Vălean, un comisar european al României discret și irelevant, dar care are meritul că-i asigură lui Crin o viață tihnită la Bruxelles. În cazul lui nici nu prea putem vorbi despre efectul de ''ciorbă reîncălzită'', pentru că noua sa emisie publică nu seamănă deloc cu cea care i-a adus succesul printre votanții PNL, omul se pune bine cu toată lumea, laudă și el Generalul, conform ''ordinului pe unitate'', și suferă evident de ''orbul găinilor'' atunci când e solicitat să observe și să comenteze scandalurile politico-administrative.

Cam asta e percepția reală despre găselnițele PSD și PNL, autointitulate ca ''mari reveniri'', dar strategia este una prin care se încearcă ocuparea spațiului de emisie politică în an electoral cu lupta dintre cele două partide ce guvernează, cu scopul final de a asigura o majoritate de guvernare din 2025 pentru Noul USL (ați văzut că e și Dan Voiculescu în ecuație), care USL se numește azi ''Iohannis&Ciolacu'', dar poate fi redenumit funcție de noii lideri pesedist și respectiv, liberal, care s-ar putea așeza la volanele PSD și PNL în 2024, când e foarte probabil ca potențialele de putere ale lui Iohannis și Ciolacu să se fi epuizat. Oricum se va întâmpla și oricine va veni la conducere, această strategie implementată fără oameni noi/inteligenți/profesioniști și, mai ales, fără succese palpabile de guvernare aducătoare de prosperitate și predictibilitate, va eșua. Pentru PSD și PNL va avea efectul pe care l-am tot pomenit azi, cel de ''ciorbă reîncălzită'', în schimb pentru AUR va funcționa ca o nouă propulsie, cu combustibil electoral oferit chiar de către adversari (USR nu mai intră în calcule deocamdată, deoarece tocmai a fost îngropat prin scandalul Lasconi).

Azi dimineață, în editorialul său zilnic Ion Cristoiu vorbea în mod corect despre faptul că partidele tradiționale europene s-au epuizat, acesta fiind motivul pentru care pierd puterea și vor avea mare eșec la viitoarele alegeri europarlamentare, e valabil diagnosticul și-n cazurile PSD și PNL. Liderii pesediști și liberali cunosc și ei această situație, dar cred, cum e chiar normal în cazul disperaților, că lor nu li se va întâmpla.

Cozmin Gușă

P.S. ''De doi bani speranță'' e un film italian ce-a câștigat acum 70 de ani marele premiu al Festivalului de la Cannes, el nu descrie situații politice, dar poate fi pilduitor pentru pesediștii și liberalii ce speră prostește că noile strategii le-ar putea aduce succesul electoral în 2024.