De ce nu cedează USR, ce face Orban, ce alternative are Cîțu

Ludovic Orban a pus batista pe țambal în scandalul Foișor, iar Florin Câțu a legat-o bine, să nu zboare, scoțându-l azi-noapte la declarații pe Raed Arafat la sediul Guvernului.

Fără a face vreo aluzie că ar fi fost provocat, incidentul de la Victor Babeș, soldat cu trei victime, a venit să salveze situația Guvernului după furia de la Foișor. În comunicare, practica e cunoscută: creează un scandal mai mare în altă zonă, pentru a distrage atenția de la un scandal iscat și pe care nu-l poți gestiona. (Subliniez: nu induc ideea că a fost provocată criza de la Babeș, spun doar că întâmplarea a venit ca o salvare pentru Vlad Voiculescu și Raed Arafat după gafele uriașe pe care le-au făcut la Foișor.) De ce liberalii pasează pisica în curtea USR în cazul Voiculescu. De fraieri, aș putea spune, pe scurt.

Desfășurat, cred că Ludovic Orban, de 30 de ani în politică și fără prea mari rezultate, aplică o metodă învechită, total depășită: să nu ne identificăm noi, PNL, cu o vulnerabilitate care nu ne aparține. E a USR, să și-o asume! Ei bine, eu cred că aici greșesc liberalii. Vlad Voiculescu e o piatră de moară în guvernul Câțu. Este slab, total nepregătit pentru a gestiona cel mai important minister în criza pandemică, încăpățânat și cu intenții ce nu se suprapun peste interesul public. E din alt film. Menținerea lui în Executiv, prin pseudo-argumente precum e al USR, USR să-l retragă, nu va șterge petele de pe Guvern, ci le va scoate în evidență. Permanent.

USR e secta agresivă care își susține fratele, orice ar face. Cu vuvuzele și boxe date la maximum, cu ochii bulbucați de nervi și cu antifoane bine înfundate în urechi, USR e genul de isteric cu care nu ai ce discuta. Îl lași urlând și-ți vezi de treabă. Așa va guverna USR, orice s-ar întâmpla. Ai lor sunt cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai atacați, "cele mai victime". Se cred indispensabili și joacă tontoroiul pe liberali.

Ludovic Orban seamănă din ce în ce mai mult cu Liviu Dragnea. Ocupă funcția de președinte al Camerei Deputaților, ca și Dragnea. Are impresia că astfel controlează partidul, ca și Dragnea. De fapt, partidul îi fuge de sub picioare, ca și lui Dragnea, căci premierul deține cheile de la seiful cu bani. Singura diferență între el și Dragnea e că Orban a vândut aliaților la guvernare ministere cheie și funcții importante în teritoriu, ceea ce a făcut ca partidul să i se urce în cap mai repede decât și-ar fi imaginat. De ce a făcut-o? Simplu: ca să pună presiune pe Florin Câțu cu voturile USR din Parlament, unde el e șef. Aici a jucat un pic mai tare decât Dragnea. Orban și-a vândut partidul către USR pentru a-l putea controla din funcția în care a fost exilat de Iohannis. Orban e cel mai mare dușman al guvernului Câțu, din punctul meu de vedere.

Cîțu prins între ciocan și nicovală. Poate să-și atragă organizațiile PNL din teritoriu de partea sa, dar acesta e un proces de durată, care presupune și multe cedări, de exemplu de funcții importante pentru oameni neimportanți. Acesta va fi costul destul de scump pe care-l va plăti.
UDMR pare că e de partea lui, mai degrabă decât de partea lui Orban, care e o precupeață parșivă în politică, fără cuvânt și cu interese ascunse. UDMR îl cunoaște bine.

PSD face scandal, așa, cât să nu zică boborul că nu e în opoziție. Limbajul folosit de Ciolacu nu e de folos decât electoratului său, dar în mod sigur nu relevă dorința de a intra la guvernare. Stând în opoziție, PSD crește fără efort și fără riscuri. E mult mai simplu, într-o criză acută, să stai pe margine și să strigi sau să râzi, după caz, decât să te zbați să ieși la liman. Deci, PSD nu va dori să preia guvernarea nici dacă-l pici cu ceară. Cred că și dacă ar avea șanse vreo moțiune de cenzură, Ciolacu va retrage câțiva parlamentari de la vot, numai să nu fie admisă.

Personal, văd mai mare pericolul dinamitării guvernului Câțu din interior, de către USR, decât din afară, de către PSD, tocmai din motivele expuse mai sus: PSD nu vrea la guvernare. Vrea pe margine, la critici. USR acționează pe principiul balamalei: nu poți folosi ușa guvernării fără ea, dar ea poate deschide ușa opoziției, în Parlament. E o formațiune-terorist în momentul de față. Parcă regula era că nu trebuie negociat cu teroriștii.

Ce ar face USR dacă ar fi scoasă de la guvernare? Scandal, ce să facă?! Ar aduce iar boxele în Parlament, dar măcar n-ar mai fi piatra de moară din Guvern. Cu excepția lui Drulă, niciun ministru USR nu s-a remarcat prin nimic. Năsui e preocupat foarte tare de turismul din Grecia, în vreme ce duce cu vorba reprezentanții HoReCa din România. A făcut praf Măsura 3 pentru IMM, iar primele două măsuri merg ca melcul. Antreprenorii care au aplicat și-au luat gândul de la sprijin la nevoie și se descurcă singuri. Care pot, care nu, lacătul pe ușă. Stelian Ion face ce vrea la Justiție, fără să țină cont de nimeni și nimic. Voiculescu, ce să mai vorbim?!

În Parlament, s-ar alia USR cu PSD împotriva lui Câțu? Mă îndoiesc. Cred, mai degrabă, că va muri încet, pe limba ei, certându-se toată ziua cu AUR. Vă dați seama ce circ ar ieși? În timpul ăsta, un guvern Câțu minoritar, ar putea propune societății proiecte naționale la care să adere toate partidele, inclusiv PMP, care deși nu e în Parlament, are suficientă reprezentare în administrațiile locale. Ar da o notă de voință în a face ceva pentru țară, nu doar pentru partid, în interes electoral.

PSD nu poate să spună că nu susține proiecte majore de dezvoltare a României. AUR va continua să bată toba prin piețe, dar în Parlament nu-și va permite să nu voteze proiectele. UDMR e alături de Câțu, deci USR va rămâne în minoritate, cu boxa în brațe. Câțu ar mai avea, astfel, și avantajul împărțirii fondurilor PNRR către toate culorile politice, făcându-și, desigur, partea leului, dar măcar nu va fi strâns cu ușa, ca acum, să împartă tortul doar la PNL și USR. Desigur, PNRR ar trebui să nu fie deloc politizat, sunt bani europeni pentru dezvoltare, nu pentru partide, dar în România aste ar fi o utopie.

Guvern minoritar a mai avut România și, în mod special, PNL, sub conducerea lui Tăriceanu. A guvernat cu 15% în Parlament și cu un președinte ostil la Cotroceni. Câțu îl are aliat pe Iohannis pentru toată durata mandatului, ceea ce reprezintă un atu esențial. De președinte depinde ce se va întâmpla, așa încât Orban și USR să rămână niște soldăței de tablă întorși cu cheia de orgolii, gălăgioși, dar cam atât. Mă tem însă că Iohannis nu va avea tăria să facă asmenea mișcări politice.

Narcisa Iorga