De ce ne mai cere Ursula von der Leyen încă un mandat?

În mandatul Comisie Europene conduse de către Jean Claude Juncker, 2014- 2019, Uniunea Europeană a avut o creștere economică medie de 2,2%, cu un vârf de 2,8% în anul 2017. În cei cinci ani ai Comisiei conduse de către Ursula von der Leyen, UE va atinge o creștere economică medie de 1,02%, incluzând o creștere prognozată de 0,9% în anul 2024.

Cu alte cuvinte, Ursula von der Leyen a reușit marea performanță de a înjumătăți creșterea economică europeană. Motiv pentru care își dorește cu ardoare un nou mandat de președinte al Comisiei. Parcă ar fi sora politicienilor noștri care, pe măsură ce devin mai lipsiți de argumente se încrâncenează și mai tare să rămână pe scaunele puterii. O să îmi spuneți că a fost o pandemie de COVID care a generat o criză globală. Așa o fi, numai că principalii competitori ai UE par că trăiesc în altă lume, ceva mai bună: americanii vor avea în aceiași 5 ani o creștere medie de 2,14%, cu o prognoză de +2,7% pentru 2024.

Creșterea medie economiei chineze va fi, tot în perioada 2019-2024 de 4,4%, de patru ori mai mare decât cea a sărmanului nostru continent, cu o prognoză de 4,8% pentru 2024. Cu o rată medie de 2,17% va fi crescut în aceeași perioadă economia coreeană (2,2% este prognoza pentru 2024) și cu 0,5% cea japoneză, singura mai puțin performantă decât economia noastră europeană. Cu rate de creștere cel puțin duble față de cea europeană se pot mândri și canadienii, dar și australienii. Iată, deci că lipsa de performanță a economiei europene nu are defel legătură cu criza pandemică, ci este în întregime „meritul" celei mai catastrofale Comisii Europene de până astăzi. Motiv pentru care putem trage concluzia că, în mandatul von der Leyen, ponderea economiei europene în ansamblul global s-a redus de la 15,31% la 14,34% și, mai mult, s-au pus bazele unei comprimări ulterioare până la 13,65% în 2028.

Este momentul să facem câțiva pași în istorie și să ne aducem aminte de promisiunile făcute la înscăunarea sa, în 2019, de către actualul președinte al Comisiei. Să începem cu locul Uniunii în lume, care ni se promitea atunci că va deveni și mai proeminent, sub lozinca „A stronger Europe in the world" . Vorbe goale am zice astăzi, după ce am văzut diminuarea ponderii economiei noastre din economia globală cu 7% în doar cinci ani.

Dar, dacă tot am ajuns să răsfoim programul din 2019 al Ursulei von der Leyen, să spunem că pe primul plan era pusă inițiativa numită Green Deal prin care ni se promitea reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 55% (față de 1990) până în 2030 și atingerea neutralității climatice până în 2050. De aici a plecat drama economiei europene și de aici s-au generat politicile de reprimare a industriilor de pe continent. În primul rând, putem să observăm că ținta de reducere cu 55% până în 2030 a ajuns astăzi să fie considerată nerealistă chiar de către instituțiile europene care prognozau, în octombrie 2023, o reducere de 48% a respectivelor emisii de gaze, după ce nivelul de reducere atins la finele anului 2022 era de doar 31%. Și vedem iarăși o asemănare majoră cu politicienii de la noi, care stau toți sub umbra devizei „o să facem". Când „o să facem"? Păi atunci când vor fi alții la putere și actualii lideri nu vor mai putea fi întrebați nimic de nimeni. Deocamdată scăderea emisiilor de gaze este mai mică de 1,5% pe an.

Oricum, ideea este că politica Green Deal a făcut ca ponderea UE în totalul mondial al emisiilor de gaze cu efect de seră a scăzut în timpul mandatului actualei Comisii de la 9% la 7%! Este momentul să ne întrebăm: oare cum va fi mai curat aerul planetei dacă se străduiesc să îl purifice doar cei care produc abia a 15-a parte din poluarea planetei? Nu cumva fixarea acestor ținte nerealiste și draconice ne fac pe toți să plătim un preț prea mare pentru ideile fanteziste ale unei mâini de oameni? Acum, pentru a avea dimensiunea exactă a inadecvării actualei Comisii Europene, să spunem că în 2023, emisiile globale de gaze cu efect de seră au crescut cu 1,5% față de nivelul din 2019, ceea ce indică fără dubii că europenii de sub sceptrul Ursulei se cam chinuie singuri cu ambițiosul obiectiv de a purifica planeta comună. Pentru a fi și mai clar: dacă din 1990 până acum statele UE și-au redus emisiile poluante cu peste 30%, pe ansamblul planetei avem o creștere a acestora de 8,3%! Și o scădere pe măsură a amprentei economiei europene...

Și pentru a transforma totul într-o tragedie a neputinței, ambiția Comisiei von der Leyen de e polua mai puțin s-a transformat într-o reducere masivă a producției energetice, siderurgice și chimice ( toate trei aflate la baza economiei continentale), simultan cu dorința de a reduce dependența de Rusia și China. Adică vrem să producem mai puțin, dar, în același timp, vrem să și importăm mai puțin și să consumăm mai mult. Din această dilemă nu va putea ieși nimeni vreodată, dar conducerea continentului continuă să propage aceleași lozinci. Ba mai mult, acum ar vrea să fabrice mai mult armament și mai multă muniție. Oare s-o putea face asta fără energie și fără oțel?

Pentru a ne face o idee despre consecințele politicii Green Deal asupra industriei europene, să spunem că, în 2022, UE abia mai producea 9,4% din oțelul produs în lume (136 de milioane de tone dintr-un total de 1,89 miliarde de tone), cu o scădere a producției continentale de 11% doar față de nivelul din 2021! Și tot așa, să râdem un pic de lozinca rezilienței, să spunem că peste 1 miliard de tone din totalul mondial s-a produs în China. Bravo, Ursula von der Leyen!

Veți crede, poate, că nu mai producem oțel pentru că am început să excelăm în programare și comunicații. Ei bine, v-ați înșela amarnic. Ponderea sectorului IT& Comunicații în economia europeană este de 5,5%, departe de nivelurile atinse în SUA ( 6,3%), în China (aproape 9%), în Japonia (9,1%) sau Coreea (13%!!!). Contribuția europeană la sectorul mondial de IT&Comunicații a scăzut, în timpul mandatului von der Leyen de la 19% în 2019 la 11,8% în 2023:

Ați fi surprinși să aflați că a treia mare promisiune din programul din 2019 al președintelui Comisiei se intitula „A Europe fit for the digital age" . În graficul de mai sus aveți o dovadă clară a eșecului digital al doamnei președinte. Începe parcă să semene cu celebrul Ali Comicul doamna președinte, nu credeți?

Să mai răsfoim un pic promisiunile Ursulei von der Leyen din 2019 și să ajungem la al doilea cel mai important punct din programul ei, intitulat pompos „An economy that works for people", adică o economie care lucrează în favoarea poporului. Un loc de cinste aici îl avea promisiunea de a promova întreprinderile mici și mijlocii. Ei bine, din 2019 până acum, valoarea adăugată datorată IMM-urilor a crescut cu 10,3% în valori nominale, cu o cincime sub rata de creștere a valorii adăugate datorată companiilor mari (12,4%). Dacă mai luăm în calcul și inflația, valoarea adăugată de către IMM-uri a scăzut cu 2,5%, de trei ori mai rapid decât scăderea valorii adăugate a companiilor mari (0,7%). Deci mai bifăm o „măreață realizare" a mandatului von der Leyen!

Am lăsat la final partea cea mai savuroasă din programul politic al actualului președinte al Comisiei Europene: a patra promisiune, intitulată „Protecting our European way of life ". Care va să zică „protejarea stilului de viață european", care începea cu o odă adresată „domniei legii". Ei bine nu aveau să treacă decât câteva luni până când doamna von der Leyen ne-a dat un strălucit exemplu de „domnie a legii": a comandat un număr de 4,65 de miliarde de doze de vaccin anti-COVID pentru o populație europeană de mai puțin de 450 de milioane de oameni. Adică câte 10 doze de vaccin pe cap de european. Cu de la sine putere, Ursula von der Leyen a semnat inițial contracte pentru livrarea a 2,4 miliarde de doze (câte șase pentru fiecare european), după care a lansat comenzi de încă 2,2 miliarde de doze. 2,4 miliarde de doze au fost comandate doar de la Pfizer:

Informația nu face deloc parte din vreo savantă teorie a conspirației, ci apare chiar în raportul special al Curții Europene de Conturi elaborat în anul 2022. Achiziția de vaccinuri după pofta inimii stăpânei Europei a ajuns să fie cercetată chiar de către procurorii europeni, care investighează „acuzații de infracțiuni în legătură cu negocierile privind vaccinurile dintre președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și directorul general al Pfizer, Albert Bourla".

Revenind la modul de viață european „protejat" de către Comisia Europeană, ar fi extrem de util de observat că acesta include, în viziunea nemțoaicei von der Leyen, o dietă bazată pe insecte, cu doar două porții de carne pe săptămână, dar și clănțănitul dinților de frig în casă la o temperatură de 18-19 grade Celsius. Cine știe, o fi vreo formă sofisticată de promovare a cabinetelor stomatologice? Mai include modul de viață european protejat de ursuza doamnă de la cârma continentului și promovarea intensă a minorităților sexuale, chiar dacă sunt inexistente, promovarea masturbării încă din anii de grădiniță, precum și negarea oricărei identități creștine a europenilor. De asemenea, doamna cu privire tăioasă mai include în „modul de viață european" orașul de 15 minute, bazat pe suprimarea libertății de mișcare a cetățenilor. Ei bine, nu înțeleg de ce nu intră în „modul de viață european" și Inchiziția sau ororile din lagărele naziste, dacă tot vrem să adunăm ce este mai rău în istoria continentală?

La fel de ridicol este și punctul al șaselea de pe lista promisiunilor din 2019, „ A new push for European democracy", adică un fel de nou impuls pentru democrația europeană. Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, dar democrația europeană cu pricina a produs în Parlamentul european o coaliția în care intră cam 80% dintre aleși, nefiind clar dacă mai avem nevoie și de opoziție. Deh, ce să-i faci, e o democrație lipsită de opoziție, un fel de democrație originală a lui Ion Iliescu...

În concluzie, îndrăznesc să pun și eu, dragilor, o întrebare retorică liderilor partidului Popular European: măi, oameni buni, de ce mai aveți nevoie de încă un mandat al Ursulei von der Leyen? Nu v-au ajuns toate contraperformanțele evidente ale acesteia? Nu v-a ajuns cât de jos a scăzut competitivitatea economiei europene? Nu v-ați săturat de minciuni? Oare marii „conservatori" de pe-aici, gen Rareș Bogdan sau Ciucă cel cu frică să nu moară neîmpărtășit sau Eugen Tomac nu s-or fi săturat să curețe scamele de pe taiorul unei doamne care a făcut atâta rău continentului nostru?

Petrișor Peiu