Cum se poate face ceva atât de urât din ceva atât de frumos?

Am ascultat, oripilat, o lecție de literatură română la emisiunea TeleȘcoală difuzată de TVR II. O tânără profesoară, Monica Cazacu, a analizat poezia „Floare albastră" de Eminescu.

De fapt a înghițit această poezie și a regurgitat-o, indecent, sub ochii noștri. A transformat o construcție de cuvinte diafană și grațioasă într-o amestecătură fetidă de idei prost asimilate și termeni din limba de lemn a criticii literare.

Căutarea de simboale a fost de un remarcabil prost-gust. Profesoara ne-a explicat că „ochiul de pădure" utilizabil ca loc de refugiu pentru îndrăgostiți nu este o poiană, ci un... simbol al cunoașterii (un fel de „ochi în virgin triunghi tăiat spre lume"!) Și așa mai departe.

I-am înțeles pe elevii care citind sau ascultând asemenea comentarii nu mai vor să audă în viața lor de Eminescu. TVR, în complicitate cu Ministerul Educației, face prin lecții de felul acesta mari deservicii literaturii române. Și îi infirmizează pe elevi, condamnându-i la frigiditate estetică.

Alex Stefanescu