Cui îi este dor de un cap în gură?

Vestea că Traian Băsescu s-ar putea reîntoarce pe scaunul, zic "scaun", pentru că este mai sănătos decât fotoliul din odaie, Primăriei Capitalei i-a umplut pe unii de spume! Spumele reprezintă rezultatul unor trăiri sufletești de bine sau de rău. Cui îi este dor de un cap în gură, îl sfătuiesc să mai aibe puțintică răbdare!

Vă amintiți pesemne de incidentul în care Traian Băsescu i-a dat un cap în gură unui tânăr comerciant arab. Nu a fost reacția vreunui derbedeu sau bătăuș notoriu, ci o demonstrație de forță a primarului Capitalei de atunci, care a tras fără somație! Lovitura a fost atât de puternică, încât, arabul, fire studioasă, a început să vorbească limba română pe loc, fiindu-i de folos și astăzi! Pe parcurs, a dat în bâlbâială!

Cu prilejul reîntoarcerii sale la post, la locul unde s-a produs incidentul, va fi înălțat un monument memorialistic de joasă înălțime. De atunci și până în prezent, au fost recuperate părțile canine și măseaua de minte sau care minte, incisivii, găsiți în gară, dinții și toți muștiucii, etc.

Evenimentul relatat cu lux de amănunte a intrat în istoria primăriilor de la noi din țară. Este prima lecție de administrație publică predată pe viu populației băștinașe, în aer liber și cu o morală la final. Care-i morala? Citez. Traian Băsescu a fost singurul primar care a condus cu cap(ul) Bucureștiul! Cu capul în gură, adică periculos de autoritar, cu capul în piept, cu capul înainte precum berbecul lui nea Alecu.

Vă este dor de un cap în gură? Votați Băsescu! Nu știu dacă mai are forță și vechile lui reflexe, dar dorință, sigur mai are...Și multă foame de Putere!

Capul în gură a fost cultivat în perioada când naviga în voiaje prelungite. Pe navă, în acea comunitate oarecum limitată, cel care dădea bine cu capul era respectat. Ca și astăzi, în politică. Se poartă la scenă deschisă. Stai senin lângă partenerul tău de alianță sau de partid, te apleci să-i dai, ca la domnișoare, batista căzută pe jos și, hop, te trezești cu un cap în gură!

Capul în gură reprezintă un punct nodal în viața lui Băsescu, pe care l-am cunoscut foarte bine...De fapt, acum mai bine de 28 de ani, a vrut să-mi dea și mie un cap în gură, supărat fiind pe mine din cauza unei anchete publicate în "România liberă"! M-a salvat, pe atunci, deputatul Pană Viorel...Atunci am înțeles de ce unii vorbeau pe șoptite prin port, exclamând: "Băi, ăsta are cap, nu glumă!-"

Dincolo de cap, Traian Băsescu a avut și continuă să aibe mult noroc în viață! Din fericire, arabul căruia i-a dat un cap în gură nu era terorist, ci aprozarist...Chiar cu riscul ca episodul să se repete, el este hotărât să voteze revenirea lui Băsescu în fruntea Primăriei Capitalei! Bineînțeles, dacă se va ajunge într-o astfel de ipostază electorală!

În opinia mea, Băsescu își forțează destinul și se complică mai mult decât este cazul. Față de ceilalți foști președinți ai României, care își văd de treaba lor, Traian Băsescu exagerează cu "deșteptăciunea" lui ieșită din comun! Așa sună lauda sa de sine! E parcă, zic, contra naturii ca, după două mandate de președinte jucător, să te cerți cu madam Firea în Obor!

Din toate punctele de vedere, ascensiunea sa a început la scurt timp după ce a fost alees primarul general al Capitalei. Acum a revenit după ani de zile în poziția de unde a plecat: candidat la funcția de primar general la București! Copie la indigo!

Crede Băsescu că se va repeta scenariul care l-a propulsat în fruntea națiunii? Eu unul îi doresc ca prin artificiile lui Putin să revină în fruntea țării, ca președinte, și să îl aud cum își începe discursul de investire, miorlăindu-se pe tema "grelei moșteniri" lăsate de sosia lui! Ăsta da, cap în gură, nu văicăreala arabului, victima primului atentat cu un cap în gură din patria noastră!

Lucian Cristea