Conspirația mondială apare aproape developată după 10 săptămâni de război ucrainean

A apărut la editura RAO primul volum din „Războiul din Ucraina", operă colectivă a membrilor „Clubului de gândire GOLD" (luni intră la tipar volumul 2), așadar mulți știți deja din ceea ce-au analizat confrații mei în carte că ipotezele noastre de pornire și dezvoltare ale conflictului ucrainean au fost validate de realitatea din teren.

Rușii au ocupat zona lor de interes în partea estică a Ucrainei, oficializând statutul republicilor separatiste din Donbas prin nominalizarea de ambasadori la Moscova, ucrainenii și Zelenskiy au vectorizat lumea euroatlantică în favoarea și beneficiul lor militar, pregătindu-și țara pentru reconstrucție prin viitoarele investiții străine preconizate a depăși trilionul de dolari, iar americanii la rândul lor au acomodat opinia publică cu faptul clar că acest conflict este de fapt unul ruso-american, unde ei preferă să lupte prin interpușii ucraineni sau mercenari, plătind însă nota de plată, ce nu cuprinde încă și pierderi de vieți ale soldaților americani.

S-a confirmat și faptul că nu va fi un conflict de scurtă durată, ci unul care se va întinde exact pe o perioadă de timp necesară pentru a facilita finalizarea negocierilor subterane pentru resetarea ordinii mondiale. Așadar, pentru prima oară în ultimele decenii, conspirația nu mai ține de... teoria conspirației, ci folosirea acestui război pentru reîmpărțirea puterii în lume este comentată la modul curent de analiștii din altermedia, care pare să depășească ca trafic și interes narativul oficial din media mainstream, ce impune tratarea războiului ca pe o luptă pentru apărarea Ucrainei.

Ce mai știm azi este că se prefigurează o victimă de serviciu a conflictului ucrainean, care nu pare să fie deocamdată Rusia, ci chiar Uniunea Europeană, ale cărei slăbiciuni de coeziune și lipse de management real apar în această perioadă mult mai clar ca niciodată. Faptul că în ultimele zile s-au oficializat la nivelul conducerii UE deciziile de sancționare ale Patriarhului Kiril sau ale presupusei iubite a lui Vladimir Putin, arată precis nivelul precar, amatoristic, ba chiar de cascadorii râsului, la care se află azi leadership-ul european. Umilirea calculată a Germaniei de către Zelenskiy, ce-a fost cu atât mai eficientă cu cât replica nemțească a fost mai nevolnică, reașează ierarhiile informale în interiorul construcției UE, într-o Europă care responsabilizează la modul cotidian liderii germani din ultimele decenii ce-au favorizat ascensiunea lui Putin și emergența Rusiei.

Legat de asta, ce-i ce-l critică sau demonizează pe fostul cancelar Gerhard Schroeder, uită să amintească că imediat după ce n-a mai fost cancelar acum vreo 17 ani, a devenit reprezentantul Băncii Rothschild pentru fostele țări comuniste, inclusiv Rusia, poziție ce i-a fost de fapt trambulina pentru a ocupa poziții de coordonare în cele mai importante companii energetice rusești, reprezentând bineînțeles acolo și interesele celei mai bogate și influente familii din lume. Și-n plus, ce-i ce nu consemnează faptul revelator de mai sus, sunt aceiași cu cei ce nu menționează în analizele lor faptul că aceeași familie Rothschild, de evrei khazari, au cumpărat datoria suverană a Ucrainei acum vreo 5 ani, deci sunt principalii parteneri de negociere pentru oricine ar discuta de viitorul Ucrainei.

Relatările despre Rusia în mass-media euroatlantică nu sunt serioase, ele vizează mai mult cancan-ul sau bolile lui Putin, laolaltă cu calitatea deplorabilă a armamentului rusesc, dar de subliniat și reținut este faptul că orgoliosul și infatuatul Putin nu are nimic de zis nici el de această dată, alimentând astfel supozițiile de înțelegeri subterane și parcurs predefinit al războiului.

Frontul BRICS, al țărilor emergente, pare mai solid azi decât cel euroatlantic, oricum este mai puțin gălăgios și mult mai eficient în relaționare și soluționare. Aici nu trebuie să calculați doar țările ale căror inițiale formează acronimul BRICS (care oricum grupează mai mult decât jumătate din populația lumii, dar și a arsenalului militar nuclear!), Iranul și Orientul Mijlociu, America Latină în mod majoritar, asigură și ele un suport tacit demersurilor lui Putin, antiamericanismul devenind o stare de spirit chiar și-n zone apropiate de noi cum ar fi Ungaria, dar mai ales Serbia.

Așadar prieteni, e dificil de calculat viitorul, această operațiune pare simplă doar pentru propagandiști, răuvoitori sau neinițiați, care nu văd dincolo de linia orizontului sau se adresează unora care încă cred că pământul este plat.

Altfel, alegerile franceze au trecut cu bine pentru lumea euroatlantică, conform unei regii în care Marine Le Pen a jucat un rol nerușinat (dar în tradiția sordidă a familiei Le Pen, considerată azi un soi de furnizor de politicieni de tip „curve ale regimentului"), iar după parlamentarele din Franța din iunie, toate strategiile de manipulare și minciuni oficializate, inclusiv cele despre Ucraina, vor fi subordonate planetar scopului câștigării alegerilor parlamentare din toamnă, din SUA, de către democrații lui Obama, Soros și Biden. Azi acest lucru pare misiune imposibilă, dar tot așa părea și instalarea la Casa Albă a rablagitului Joe Biden, dar uite că s-a putut (că de-aia suntem anunțați deja că reapare COVID-ul din toamnă, să meargă bine și fraudarea voturilor, pe model 2020). Iar asta se poate pentru că în POSTDEMOCRAȚIE votul nu mai contează, rezultatul e preparat dinainte cu metodele specifice POSTADEVĂRULUI.

În rest, ne pregătim cu toții de 9 Mai, când fiecare parte de Europă va sărbători în mod diferit, dar cu un numitor comun legat de înfrângerea Germaniei naziste. Ce e clar oricum e că Germania nu va sărbători. Și nici naziștii din Ucraina ...

Cozmin Gușă