Confiscarea canonizării. Sau chiar piratarea!

Graziela Bârlă, o cunoscută și recunoscută jurnalistă și juristă, îmi semnalează printr-un comentariu un fenomen, pe cât de interesant, pe atât de scandalos. La care, recunosc, până în prezent, nu m-am gândit.

Concret, o instituție din subordinea guvernului intervine în forță în procesul de canonizare și, utilizând practic autoritatea pe care i-o conferă apartenența de executiv, încearcă și deseori reușește să influențeze decisiv deciziile Bisericii Ortodoxe Române în ceea ce privește canonizarea unor importanți clerici decedați, prin anatemizarea acestora. Sub motiv că ar fi avut pe parcursul existenței lor atitudini antisemite. Voi publica integral punctul de vedere al Grazielei Bârlă, precum și demersul pe care aceasta l-a făcut.

Dar înainte de toate, o precizare. Sunt ultimul român creștin-ortodox care ar putea fi acuzat de atitudini antisemite. Dimpotrivă. Am fost întotdeauna consecvent în a-i apăra pe evreii din România și din afara României și de câte ori am avut prilejul, i-am condamnat pe cei care în trecut și în prezent s-au manifestat ca antisemiți. Așa că îmi permit să atac un subiect extrem de sensibil. De ce sensibil? Pentru că instituția din subordinea guvernului pe care, pe bună dreptate, Graziela Bârlă o pune în discuție și o pun și eu, este „Institutul Național pentru Studierea Holocaustului - Elie Wiesel". O instituție de prestigiu. Și absolut necesară pentru apărarea unor adevăruri istorice, care oricât de dureroase ar fi, trebuie judecate. Și apoi spuse.

Menirea acestui institut este să scoată la lumină detalii dintr-o perioadă tulbure a istoriei României pe care să le prezinte opiniei publice naționale și internaționale. Și totodată să apere memoria unor martiri evrei. Numai că unii reprezentanți ai acestui institut au excedat misiunii care le-a fost încredințată și și-au permis, utilizând practic autoritatea guvernului - în timp ce premierii au stat cu brațele încrucișate - să formuleze recomandări pe adresa Patriarhiei Române. Care, practic, au devenit un fel de interdicții în ceea ce privește canonizarea unor sfinți ai neamului.

În documentul elaborat de Graziela Bârlă, pe care îl postăm la capătul acestui demers comun editorial, care de fapt este o acțiune judecătorească inițiată de cunoscuta jurnalistă și juristă, se fac referiri exprese la trei asemenea cazuri care, în urma intervenției institutului Elie Wiesel, au devenit controversate: Iliarion Felea, Ilie Lăcătușu și Dumitru Stăniloaie.

În continuare, public analiza Grazielei Bârlă iar apoi acțiunea juridică pe care a inițiat-o, precum și un formular de înscriere al celor care doresc să se alăture acestui demers, pe cât de inedit, pe atât de curajos.

Când Primul Ministru cenzurează... sfinți

Graziela BARLA

Da, știu, ar fi trebuit să spun: "când primul ministru cenzurează deciziile privind recunoașterea canonizării unor clerici români". O frază mai lungă, mai explicită, dar care spune exact același lucru: cum prim ministrul se bagă în treaba Bisericii Ortodoxe Române și o învață cum să-și declare și, mai ales, pe cine să declare sfânt. De fapt, omițând, din capul locului, că nu biserica îi sfințește pe oamenii canonizați, ci întoarcerea lor, desăvârșită, la credință, pe care biserica doar o constată!

Dar oricum aș zice-o, chiar asta face, din 2005 încoace, prim ministrul tuturor românilor și care, la data aceasta, se numește Ion Marcel Ciolacu! O face prin intermediul unei instituții pe care o coordonează și finanțează direct, INSTITUTULUI NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA HOLOCAUSTULUI DIN ROMÂNIA "ELIE WIESEL.

Din capul locului, vreau să lămurim că demersul meu apără nu Biserica Ortodoxă Română, deci nu instituția, care poate să se apere cum crede, ci dreptul meu și al semenilor mei de a practica Creștin-Ortodoxia, conform ritului și practicilor noastre. (...) Integral AICI.

Sorin Rosca Stanescu