Complicata situație din Golf

Ziua 25 a războiului din Iran. Strâmtoarea Hormuz parțial blocată, petrolul peste 110 dolari pe baril, bazele americane din Golf sub atac. Și totuși, dinspre Yemen — tăcere militară. Houthii, gruparea care a paralizat traficul din Marea Roșie timp de 18 luni, care a trimis rachete spre Tel Aviv și drone spre Dubai, stau și privesc. Sau cel puțin așa pare.

Solidaritate cu gura, nu cu racheta

De la începutul războiului pe 28 februarie, Houthii au emis declarații de sprijin pentru Iran, au organizat manifestații de „solidaritate cu poporul iranian" la Sanaa și au condamnat uciderea lui Khamenei — dar nu au anunțat operațiuni militare.

Liderul Abdul-Malik al-Houthi a vorbit despre „mâini pe trăgaci" și pregătire completă pentru escaladare. Ministerul lor de externe a avertizat ieri că orice extindere a agresiunii va avea „consecințe negative pentru lanțurile de aprovizionare și economia globală."

Retorică maximă. Acțiune zero.

Pentru un grup care nu a ezitat să lovească petroliere, nave militare și aeroporturi internaționale, această reținere surprinde. Sau ar trebui să surprindă.

Trei motive pentru tăcere

Primul este pragmatic. Houthii au un acord cu americanii — armistițiul din mai 2025 care a oprit atacurile în Marea Roșie — și probabil o înțelegere tacită cu saudiții. Este un câștig diplomatic greu obținut, cumpărat cu prețul a șase săptămâni de bombardamente americane în Yemen. A-l arunca la coș pentru o solidaritate simbolică cu Teheranul este un calcul pe care conducerea Houthi îl face cu atenție.

Al doilea motiv este militar. Stocurile de arme ale Houthilor sunt scăzute după atacurile masive asupra Israelului din perioada 2023–2025, iar conflictul iranian a tăiat și mai mult liniile de aprovizionare dinspre Teheran. Loviturile israeliene din vara lui 2025 au decapitat o parte din conducerea militară din Sanaa. Un grup slăbit nu se aruncă în război fără ordin clar.

Al treilea motiv — și cel mai important — este strategic. Teheranul nu vrea să joace toate cărțile deodată. Houthii sunt păstrați pentru faza următoare — un card de rezervă pe care Iranul îl activează când și dacă situația militară o cere.

Arma care așteaptă

Pe 16 martie, The Times raporta că Houthii așteaptă un semnal de la Iran pentru a relua atacurile dacă controlul iranian asupra Strâmtorii Hormuz slăbește sub presiunea militară americană. Logica este clară: dacă SUA și Israel reușesc să redeschidă Hormuzul, Houthii pot compensa prin blocarea Bab el-Mandeb și reluarea atacurilor în Marea Roșie — al doilea chokepoint energetic global.

Aproximativ 30 de tancuri petroliere din apropierea portului saudi Yanbu se află deja în raza de atac Houthi. Nu este o coincidență — este o poziționare deliberată.

Ce înseamnă dacă intră

Intrarea Houthilor în război ar adăuga un al doilea front simultan care complică masiv calculele militare americane și israeliene. Fiecare dronă Houthi lansată spre Israel sau spre navele din Marea Roșie este o interceptare în plus care golește stocurile de apărare aeriană deja întinse la limită. O intervenție Houthi ar susține strategia iraniană de atriție pe termen lung — epuizarea stocurilor de interceptoare ale coaliției mai repede decât pot fi reaprovizionate.

Concluzia

Houthii nu stau deoparte din lipsă de voință sau de curaj. Stau deoparte pentru că Iranul le-a cerut să aștepte. Sunt arma încărcată pe care Teheranul nu a scos-o încă din toc. Întrebarea nu este dacă vor intra în război. Întrebarea este când Iranul va decide că momentul este optim — și ce va mai rămâne din apărarea aeriană a Golfului când se va întâmpla.

Alexandru Grumaz