Cinstea proteică a Elenei Lasconi

Trebuie să umbli cu o cioară extrem de prost vopsită, ca să te cheme Emanuel Ungureanu. Pentru că numai un manipulator de ciori de semănătură prost vopsite de teapa lui Ungureanu, care n-a fost niciodată pe picioarele lui, ci mereu în pantalonii altcuiva, îi poate cere Elenei Lasconi, când pe ton de reproș, când cu vocea ridicată, să se retragă din cursa prezidențială în favoarea României oneste.

El mai speră, ca veșnic mercenar al unor cauze pierdute, ca Lasconi să ia decizia potrivită măcar pe ultima sută de metri. "Altfel, ar fi un dezastru nu doar pentru USR, ci și pentru țară", o amenință Ungureanu. Ciucă o vrăjea la fel, România onestă o farmecă la fel, ba, culmea ipocriziei, lasă de înțeles că dacă a fost un primar bun pentru Câmpulung, nu vede de ce n-ar fi unul și mai bun pentru București în locul lui.

Problema fundamentală este că spre deosebire de România onestă, Elena Lasconi este cinstită. În comparație cu România onestă, care vrea să fie și președintele țării, dar să rămână și primarul capitalei în caz c-o s-o ia urât de tot în bot, Elena Lasconi s-a suspendat din demnitatea de primar al Câmpulungului.

Cu România onestă avem ghinionul de a rămâne pe cap cu un oraș distrus pe termen nelimitat, și riscăm să rămânem cu o țară nimerită pe mâinile celei mai proaste versiuni a celui mai nenorocit aventurier ajuns vreodată în fruntea destinelor ei. Elena Lasconi lasă în regulă orașul pe care l-a condus și poate candida cu sufletul împăcat. Tocmai de aceea, Elena Lasconi nu va pleca urechea la cârâitul muzelor, cum n-a plecat-o nici în rândul trecut, când a ajuns pe locul doi, iar eroul unor bătălii care n-au avut loc decât în capul lui, care îi cerea să se retragă, pe locul cinci.

Cornel Ivanciuc