Cine, cât și cum îi fură pe români

Cetățenii României au parte în aceste zile de un jaf fără precedent legat de facturile la energie electrică și gaze. Pe numai două pagini de hârtie și operând exclusiv cu cifrele oficiale, Liviu Dragnea a demontat ieri seară la Realitatea Plus, în emisiunea Ancăi Alexandrescu, piesă cu piesă, întreaga operație. Inginerește. Și implacabil.

La energie electrică, în 2021, media prețurilor la cei câțiva producători, toți aflați pe profit, a fost de 181 de lei. După ce s-au adăugat transportul, furnizarea, distribuția, serviciile de sistem, accizele și certificatele verzi, s-a ajuns la o cifră de aproape patru ori mai mare. De 550 de lei pe megawatt. După care au venit „liberalizarea" și „plafonarea". Când prețul era de 550 de lei, Guvernul și Parlamentul au luat decizia să-l „plafoneze", vezi Doamne pentru a-l apăra pe cetățean. Iar megawattul a fost „plafonat" la 1.000 de lei. După care, extrem de rapid, a intervenit ANRE, care a mai „plafonat" o dată prețul, ridicându-l la 3.000 de lei. Și astfel s-a ajuns ca, într-un răstimp extrem de scurt, sub pretextul creării unei piețe concurențiale, prețul energiei electrice să crească de 16 ori.

Tot Dragnea demonstrează că nu are cum să existe în acest domeniu o piață concurențială, întrucât sunt numai câțiva producători, iar aceștia lucrează de fapt cu capitalul statului. Cine este în materie de energie electrică beneficiarul acestui furt, pe cât de calificat, pe atât de spectaculos? Și dramatic pentru cetățeni și pentru societățile comerciale? În primul rând, statul român. Peste 90% din această creștere de prețuri ajunge la bugetul statului. Ca să nu mai spun de sumele colosale rezultate din TVA-ul aplicat acestor măriri. De restul de bani se îndestulează societățile comerciale care asigură transportul, furnizarea, distribuția și serviciile de sistem.

Aceeași schemă este aplicată și în ceea ce privește gazele naturale. Prețul de cost declarat era în urmă cu un an de 60 de lei megawattul/oră, dublu față de cel din 2019, care era de 29,7 lei. Intervine și aici o creștere, rezultată din transport și din câștigurile furnizorului și distribuitorului, astfel încât, înainte de plafonare, s-a ajuns la 149 de lei megawattul/oră. După „plafonare", prețul reglementat de către Guvern și Parlament a sărit la 350 de lei, urmând ca, de la 1 aprilie, să se majoreze la 650 de lei. Din nou, în baza aceleiași scheme, aplicată și la energie electrică, intervine pentru „salvarea cetățeanului" ANRE, urcând prețul la 1.200 de lei megawatt/oră. Ce rezultă? Într-un interval extrem de scurt de timp, prețul la gaze a crescut de 12 ori. Și din nou se adaugă TVA-ul. Exceptând Gazpromul și câțiva furnizori legați de capitalul Federației Ruse, grosul încasărilor revine din nou tot societăților controlate de stat. Din nou nu poate fi vorba de vreo piață concurențială.

Dacă atât la energie electrică, cât și la gaze s-a aplicat aceeași schemă cu aceleași rezultate dramatice pentru cetățeanul român și pentru societățile comerciale, aceasta este o demonstrație cât se poate de clară că a existat o intenție explicită la nivelul Guvernului și a coaliției majoritare de a aduce în acest fel, prin spolierea propriei populații, mai mulți bani la buget pe care apoi Executivul are posibilitatea să-i redistribuie după cum îl taie capul.

Sorin Rosca Stanescu