Cele două chei ale lui Klaus Iohannis

Este exclus ca PSD să nu știe ceea ce știu și eu. Pur și simplu citind Constituția României. Dar Marcel Ciolacu e decis să ignore un fapt cât se poate de clar. Și anume că președintele Klaus Iohannis nu poate fi constrâns sub nicio formă să declanșeze, prin dizolvarea Parlamentului, alegeri anticipate. Iar din această perspectivă, pe care o voi demonstra mai jos, apare absolut firească întrebarea cum se face că, în aceste condiții, președintele PSD ne vântură pe sub nas ideea anticipatelor.

Am afirmat de mai multe ori, utilizând toate argumentele disponibile, că în România nu se poate ajunge sub nicio formă la alegeri anticipate. Pur și simplu pentru că parlamentarii nu sunt dispuși să renunțe la mandatul lor, obținut cu greu și deseori cu cheltuieli mari, la mijlocul ciclului electoral. Nu am vorbit însă deloc sau aproape deloc despre cel de-al doilea impediment major. Voința politică a președintelui României. Oricine ar deține această poziție. Astăzi, roata morii se pare că își inversează sensul de mișcare. Dacă, în urmă cu ceva vreme, președintele Klaus Iohannis era cel care agita de zor această temă a alegerilor anticipate, acum comedia este jucată de PSD. În combinație cu AUR. Din rațiuni și având în vedere obiective cu totul și cu totul diferite.

Pentru a bloca alegerile anticipate, președintele României are la dispoziție articolul 89 din Constituție. Conform acestui articol, rezultă că „După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură". Totul este așadar clar. Președintele nu poate fi obligat să dizolve Parlamentul. El doar poate decide acest lucru în anumite condiții. Este o decizie cardinală, lăsată în competența sa exclusivă.

Concret, admițând că pretenția PSD este fermă și nu reprezintă doar o manevră de tip politicianist, Klaus Iohannis o poate ignora fără niciun efort. Pentru că Legea Fundamentală îi permite acest lucru. Să nu fi citit Marcel Ciolacu Constituția României? Să nu fi citit Constituția ceilalți membri din stafful său? Este cu desăvârșire exclus. Înseamnă deci că în realitate PSD, vorbind despre perspectiva unor alegeri anticipate, urmărește un alt obiectiv. Care nu poate viza decât populația României. Cetățenii României s-au săturat de instabilitate. Au înțeles de mult că instabilitatea politică îi costă la buzunar. Și că permite partidelor politice un spațiu de manevră periculos de mare în raport cu exigențele democratice. Prin urmare, PSD se așteaptă ca un electorat mai mare decât propriul său electorat să fie dispus să admită orice soluție prin care se pune capăt crizei politice, care va fi generată de căderea Guvernului Cîțu. Orice soluție, alta decât o eventuală escaladare a crizei prin anticipate.

Și dacă argumentele de mai sus nu sunt suficient de convingătoare, iată, același articol 89 din Constituție mai prevede încă o barieră de netrecut, care poate fi pusă în calea anticipatelor. Parlamentul nu poate fi sub nicio formă dizolvat, nici chiar dacă președintele vrea acest lucru, în timpul stării de urgență. Iar în condițiile dezvoltării exponențiale a pandemiei, care ne plasează din această perspectivă pe unul dintre primele locuri în lume, poate fi luat decizia declarării stării de urgență în România. Această decizie este tot în pixul președintelui.

Dacă în realitate PSD nu intenționează să ducă lucrurile atât de departe încât să încerce imposibilul, adică să-i forțeze mâna lui Klaus Iohannis pentru a declanșa un întreg circ național, finalizat eventual prin dizolvarea Parlamentului, și dacă admitem că o asemenea procedură nu este agreată de cetățeni, atunci nu urmează decât să încercăm să deducem care este până la urmă finalitatea jocului pus la cale de PSD.

PSD nu intenționează cu adevărat să preia guvernarea. Amână acest moment cât poate de mult și cu riscul de a arunca literalmente statul în aer. Și făcând în acest timp tot posibilul pentru ca vina să le revină adversarilor săi politici. Și, firește, cel mai important adversar politic al PSD este cel care i-a lipit în mod repetat eticheta de „ciuma roșie". Adică Iohannis. Acesta, utilizându-și dreptul constituțional de a evita alegerile anticipate, va recurge la singura soluție pe care o are la îndemână. Asumându-și în final costurile. Iohannis nu are încotro și este decis să tragă de timp. Prin urmare, Guvernul Cîțu cade în Parlament printr-o moțiune de cenzură pe care PSD, dar și celelalte partide, cu excepția PNL și poate UDMR, nu au încotro și trebuie să o valideze.

Guvernul cade, dar nu cade. Iar în acest punct, interesele PSD, care trage de timp până trece criza sanitară, se întâlnesc cu interesele lui Klaus Iohannis, care și el e silit să tragă de timp, pentru a nu aduce „ciuma roșie" la putere. Nu încă. În aceste condiții, după căderea Guvernului Cîțu, Executivul va avea o lungă perioadă de timp atribuții limitate. Conform Constituției, abia după trecerea a 60 de zile, deci două luni de la succesul moțiunii de cenzură, președintele poate, dacă vrea, în anumite condiții, să dizolve Parlamentul. Dar nu vrea. Iar Constituția îi permite să poată să nu vrea. Și așa se face că, în timp ce PSD va face zilnic gălăgie, solicitând anticipate, în timp ce toți dulăii din politică și din presă vor lătra, caravana Executivului va merge mai departe. Și asta până când PSD va decide că a sosit momentul optim în care să preia hățurile puterii. Și abia atunci va avea loc o confruntare reală între PSD și președinte.

Sorin Rosca Stanescu