Ceaușescu și Moș Ion Roată

Moş Ion Roată a deventit în timp un adevărat brand al comunei Câmpuri ba chiar al județului Vrancea. El a fost ţăranul de la polalele Răchitașului care a fost ales reprezentant al răzeșilor în Adunarea Ad-hoc şi a votat unirea Principatelor Române. El a intrat în istorie cu ajutorul poveştii lui Ion Creangă, care a devenit cunoscută copiilor din toate colţurile ţării, dar moșul Ion Roată decorat cu "Steaua României" de către prim-ministrul Mihail Kogălniceanu a murit sărac şi în uitare. O dovedesc documentele vremii, o spun și istorici de prestigiu ai țării.

La acea vreme, Moş Ion Roată era ţăran răzeș - și nu clăcaș cum vor să falsifice acum istoria niște liberali de pripas - fiind megieș (vecin) cu moşia boierului Nicolae Dăscălescu, fiul lui Ştefan Scarlat Dăscălescu din Focşani. De aici s-a inspirat şi Ion Creangă care a scris povestea ce îi poartă numele ţăranului, cu acele cuvinte rămase pentru vecie: "Facem unirea, dar mâna la muncă o pun tot amărâţii care se încalță în opinci și abia își trag obielele".

Dar cel mai sugestiv eveniment al vieții sale rămâne întâlnirea Marelui Țăran cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Moment în care i se plânge lui Vodă, în trecere prin Adjud, că boierul l-a pălmuit și l-a jefuit de bunurile sale făcute din muncă, apoi l-a scuipat pe obraz atunci când și-a cerut drepturile care I se cuveneau.

"Cuza-vodă a stat neclintit şi s-a uitat ţintă la moş Ion Roată, cât a vorbit el. Şi când a isprăvit vorba, Vodă i-a pus două fişicuri de napoleoni în mână, zicându-i cu bunătate:
- Ţine, moş Ioane, acest mic dar de la mine, şi întâmpină-ţi nevoia, de azi pe mâine, cum te-a lumina Cel-de-sus! Iar pe boier lasă-l în judecata lui Dumnezeu, căci 'El nu bate cu ciomagul'.
Lui moş Ion Roată i se umplură din nou ochii de lacrimi, şi, sărutând mâna lui Vodă, ca semn de mulţumire, zice oftând:
- Dar cu ruşinea ce mi-a făcut, cum rămâne, Măria-ta?
- Cu ruşinea, iaca aşa rămâne, moş Ioane, zise Cuza-vodă, sărutându-l pe un obraz şi pe altul, în faţa mulţimii adunate acolo. Du-te şi spune sătenilor dumitale, moş Ioane, că, pe unde te-a scuipat boierul, te-a sărutat domnitorul ţării şi ţi-a şters ruşinea", ne spun istoricii vremii despre faptele timpului.

Lui Nicolae Ceaușescu cel care a venit la putere în România comunistă în 1965, povestirile cu și despre Moș Ion Roată i-au mers la inimă mai ales că era voba de "talpa țării", de țăran și nu unul oarecare, ci unul care s-a luptat cu boierul, iar drept mulțumire Domnul țării l-a sărutat pe obraz.

Povestea i-a venit mănușă liderului suprem comunist, om ce nu pierdea nici o ocazie în a-i omagia pe muncitorii din fabrici și uzine și pe țăranii de pe ogoarele patriei. Astfel în anul 1976 când s-au împlinit 170 de ani de la nașterea lui Moș Ion din Câmpuri, activul de partid de la acea vreme, în frunte cu prim-secretarul județului Vrancea, un anume Simion Dobrovici, au dorit să-i facă o bucurie "Tovarășului" și i-au organizat o vizită la casa memorială "Moș Ion Roată" dar mai ales la casa unuia dintre stră-strănepoții săi din satul Gura Văii.

Se înțelege că astfel de vizite trebuiau să se deruleze fără cusur, astfel că din vreme, din iarnă - pentru că vizita era programată pe 31 martie ziua de naștere a lui Moș Ion - organele de partid și de stat de la nivel central, județean și mai ales comunal au lucrat fără preget la buna derulare a evenimentului. Astfel stră-strănepotul Roată a fost vizitat în prealabil de organe și s-a ajuns la concluzia că gospodăria particulară a acestuia "nu reflectă nivelul socialist-cooperatist de trai"!

În numai câteva săptâmâni cu ajutorul Gospodăriei de Partid i s-a renovat din temelii întreaga casă, ba i s-a mai adăugat și căteva camere în plus. Gospodăria țărănească i-a fost garnisită și cu un grajd nou-nouț, grajd care musai a fost populat cu o văcuță, o junică, doi porci, șase oi și un cal cu tot cu căruță. Toate animalele împrumutate din fermele CAP Câmpuri. La fel și cămara amărâtului stră-strănepot țăran cooperator, care acum duduia de putinici cu brânză, șunculiță și cârnați afumați, butoaie cu țuică și vin plus zeci de saci de făină și cereale.

Iar casa a fost dotată cu sobe de teracotă - extrem de rare la acea vreme - cu radio cu pick-up și televizor, pe care tronau veșnicele mileuri țesute tradițional. Toate aceste acareturi au fost aduse pentru vizita tovarășului ba de la magazinul din comună, ba de la un depozitt al Coop Vrancea de la Focșani. Și toate cu titlul de împrumut pentru vizita "Tovarășului"! S-a convenit și cu urmașul Marelui Țăran ca după vizita prezidențială, lucrurile să fie înapoiate tovarășilor de la "depozit" că "sunt pe gestiune", după cum a subliniat tovarășu' primar Pavel și tov președinte de CAP Comănescu. Mai mult decât atât s-a făcut un efort în stilul "Epocii de Aur" și a fost asfaltat și drumul de acces până la casa urmașului lui Moș Ion pe o distanță de vreo doi kilometri.

Vine ziua măreață a vizitei cuplului prezidențial Elena și Nicolae Ceaușescu în satul natal al lui Moș Ion. Tot alaiul prezidențial este întâmpinat cu pâine și sare de către primarul Pavel acompaniat în costum național de către stră-strănepot. Comănescu de la CAP a salutat de pe margine, că n-a fost băgat în față, la zaiafet. Asta deoarece primarul Pavel provenea dintre cadrele din muncitorimea minieră de la Vulcan, iar președintele Comănescu era de-ai locului și nu cadra pe deplin cu principiile partidului.

Se vizitează mai întâi sediul și fermele CAP-ului după care alaiul se deplasează la obiectivul Casa Memorială "Moș Ion Roată". Aici str-strănepotul și soția varsă câte o lacrimă pentru înaintașul lor, la fel și copii acestora, pentru că așa fusese regia de la Comitetul Județean pentru Cultură condus de o tovarășă de nădejde pe nume Carcadia. Momentul epic al vizitei se concentrează asupra vizitei la gospodăria țărănească a urmașului lui Moș Ion, om care "trăia și se bucura de vremurile noi, vremuri de glorie socialistă".

Ajunși la casa de pe malul pârâului Lărguța, cei prezenți aveau să vadă o gospodărie înfloritoare în mijlocul unor zeci de căsuțe mai mult sau mai puțin sărăcăcioase. Roată Jr. avea să prezinte cu mult avânt revoluționar toate încăperile gospodăriei sale, dar mai ales bunurile de mare preț cu accent pe animale, pick-up și televizor. Tovarășul și tovarășa l-au felicitat pe cooperatorul fruntaș pe șefii comunei și ai județelui, apoi s-au urcat în IMS-uri și s-au întors la București. Ca urmare, tovarășii în frunte cu tovarășu Prim-secretar Dobrovici și primarele Pavel au sărbătorit până a doua zi dimineața, vizita de mare succes a cuplului prezidențial.

Vreo două săptămâni urmașul lui Moș Ion n-a fost deranjat de nimeni, mai ales că a stat mai tot timpul cu damigeana de țuică la cap. După însă, s-a trezit tovarășul Pavel care împins de la spate de tovarășii de la "județeana de partid", a dorit să-i fie înapoiat pick-up ul și televizorul care erau pe gestiunea tovarășului Napoleon de la magazinul universal sătesc. Și tovarășul Comănescu a dorit înapoierea animalelor către CAP-ul pe care-l diriguia. Ba și ceilalți creditori care și-ar fi vrut banii pe produsele din cămară și pe construcția casei.

Roată Jr. ca un adevărat și demn urmaș al lui Moș Ion, dar într-o altă notă, a pus mâna pe o secure și s-a baricadat în casă. "Băi tâmpiților, ce am eu în casă și în grajd știe și tovarășul Nicolae Ceaușescu și tovarășa Leana! Vreți martori mai buni ca ăștia?! Dacă vă pune dracu să intrați la mine în casă, vă tăi gâtul ca la puii de găină, hai marș acasă la voi și puneți mâna la muncă", le-a strigat de după gard nepotul de isparavă a lui Moș Ion, creditorilor săi aliniați pe drumul proaspăt asfaltat.

După ceva vreme, au încercat ba cu vorba bună, ba cu scandal mai mulți tovarăși să-și recupereze bunurile. Mai mult, au apelat la Miliție și la Securitate. Raotă str-strănepotul a rămas de neclintit și cu bunurile în proprietate. Că doar avea cei mai credibili martori din Univers: Nicolae și Elena Ceaușescu!

Marian Gârleanu