Ce urmărește Ghiță cu dezvăluirile despre Georgescu?

Dacă până acum, suspiciunile privind legăturile lui Georgescu cu Rusia plecau de la discursul său anti-atlantist și de la admirația sa îngrețoșătoare față de Putin, Ghiță vine cu nevisatele elemente tranzacționale: cererea de bani pentru alegeri adresată rușilor de mărețul suveranist și contactele directe cu oamenii Moscovei.

Marea problemă este că pentru a căpăta suport juridic, spusele lui Ghiță trebuie coroborate cu datele tehnice livrate de serviciile de informații privind localizarea, monitorizarea întâlnirii lui Georgescu de la Belgrad cu rușii, plus fluxurile financiare dinspre Moscova cu scopul de a-i finanța campania la prezidențialele din 2024. 

Abia atunci marfa livrată de Ghiță devine fundamentul demonstrației - până acum imposibil de dus până la capăt - că Georgescu a fost finanțat de ruși. Motivul mărturiei lui Ghiță pare unul strictamente personal: el face pasul de la ipostaza de fugar penal, la cea de martor de utilitate publică. 

Un sistem care îi datorează salvarea în fața unui pericol extern, de gravitatea celui care a dus la anularea alegerilor din 2024, va găsi mult mai ușor pârghiile juridice pentru a-i închide definitiv dosarele rămase pe rolul instanțelor. Detergentul „M-a sunat Lia, mă duc să vorbesc la Belgrad”, îl scoate mai spălat și mai curat pe sinistrul fugar Ghiță.

Încă mai sper că elementele sistemului nu sunt chiar toate într-atât de spălate pe creier, pentru a-și imagina că spovedaniile lui Ghiță sunt veriga lipsă care va duce la completarea raportului privind anularea alegerilor din 2024.

Ele pot însă oferi o narațiune accesibilă publicului larg și au și început deja s-o livreze, că ciolovecul suveranist care a purces la Belgrad să ceară bani de la ruși prin intermediul unui fugar, este mult mai ușor de înțeles decât un raport tehnic despre algoritmi tiktok, ferme de boți și influensăreală sofisticată.