Capcana UDMR pe SIIJ

UDMR-ului i-a reușit pe deplin o manevră prin care încearcă, la limită, să blocheze desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, preconizată de PNL și USR și apoi concretizată de către ministrul USR al Justiției, prin avansarea unui proiect de lege în acest sens. Este un angajament politic al celor două partide, asumat atât în timp campaniei electorale, cât și prin programul de guvernare. UDMR la început s-a opus, iar apoi, lăsând impresia că este dezarmată, a lansat o condiție care, odată îndeplinită, poate da în Parlament totul peste cap.

Este de înțeles care sunt rațiunile care determină UDMR să se opună desființării SIIJ. Sunt aceleași care au determinat, nu cu mult vreme în urmă, crearea acestei secții speciale, prin care judecătorii și procurorii care săvârșesc abuzuri să poată fi anchetați și trimiși în judecată de către o structură specială desemnată de către CSM. Numai că, de această dată, UDMR, pentru a-și atinge obiectivul, a întors logica pe dos. Observând că este greu să se opună unei propuneri legislative elaborată de ministrul USR al Justiției și asumată de cea mai mare parte a Guvernului, reprezentanții UDMR au pus o condiție, pentru ca proiectul de act normativ să poată fi trecut prin Parlament. Modificarea acestuia. În ce fel? Prin îndeplinirea unei condiții suplimentare, pentru ca noua structură, rezultată după desființarea actualului SIIJ, să poată promova în instanță rechizitoriile împotriva unor judecători și procurori. Și anume avizul de la CSM. Pentru judecătări, avizul de la secția de judecători a CSM. Iar pentru procurori, avizul de la secția de procurori a CSM. Amendamentul a fost acceptat, de voie de nevoie, de către PNL și USR, cu ocazia avizării proiectului de lege în Comisia juridică a Parlamentului. Și iată de ce principalele două partide din coaliție au căzut în capcana celui de-al treilea partid. O dată pentru că acest amendament a stârnit, cum era și firesc, o furtună de reacții ale asociațiilor de magistrați, astfel încât, până în prezent, peste 1000 de judecătri și procurori au semnat un memoriu prin care solicită intervenția în aceasă dispută a GRECO și a Comisiei de la Veneția, ceea ce va transforma cu certitudine Guvernul Cîțu într-un paratrăsnet la nivel european. De ce? Pentru că este inadmisibil ca ancheta făcută de procurori, indiferent în ce domeniu, să fie supusă unei cenzuri și eventual unui veto, înainte de a se declanșa un proces în instanță. Înseamnă că ai creat para- sau anticonstituțional un organism, care poate îngrădi libertatea procurorilor de a-și desfășura ancheta așa cum cred ei de cuviință. Înseamnă, în al doilea rând, că ai împuternicit CSM cu atribuții pe care le are în prezent Camera preliminară.

O a doua componentă a manevrei devastatoare a UDMR ține de tehnica legislativă. În mod normal, pentru a se spăla repede pe mâini și pentru a promova accelerat această lege, majoritatea parlamentară ar fi recurs în prima Cameră, Camera Deputaților, la sistemul aprobării legii prin asumare tacită în luna aprilie, urmând ca dezbaterea și votul final să se dea în Senat, care este Cameră decizională. Acum, lucrurile se complică. Pentru că amendamentul propus de UDMR, capcana de care vorbesc în această analiză, trebuie asumat în Camera Deputaților. Ceea ce presupune dezbatere și vot. Situație în care proiectul actului normativ poate să fie în final respins. Dar PNL și USR, odată intrate în jocul UDMR, nu mai au încotro.

Cu toate piedicile care au fost puse creării și apoi funcționării acestei structuri, în a doua fază piedici administrative. pe care nimeni nu le poate contesta, adevărul e că SIIJ, asaltat de plângeri și de dosare dintre cele mai complicate și mai volumniase, a reușit într-un termen relativ scurt să finalizeze un număr mai mare de anchete proporțional cu numărul de cazuri, în comparație cu celelalte structuri ale Parchetului și, mai mult, a reușit chiar să finalizeze în Justiție, prin sentințe definitive, un număr mai mare de cazuri, tot proporțional cu numărul dosarelor și tot în comparație cu celelalte structuri ale Parchetului. De ce trebuie să desființezi o structură care funcționează bine? Tocmai de aceea. Pentru a menține în continuare Justiția sub controlul puterii politice. Pentru că majoritatea infracțiunilor săvârșite de procurori și de judecători sunt generate la comandă politică.

Sorin Rosca Stanescu