Armata americană dă un semnal de forţă: există şi la noi cineva să-l audă?

Este vorba de ceva mult mai important decât de o serie de măsuri decise de politicieni şi militari cu efecte directe pe lanţul de comandă şi control. În esenţă, este un semnal deosebit de clar şi important care priveşte funcţionarea mecanismelor statului într-o democraţie reală în momentul în care mecanismele acesteia sunt aplicate conform unei decizii centrale şi imposibil de negociat, discutat sau refuzat.

V-am mai vorbit despre decizia luată de Administraţia SUA şi asumată imediat de către Comitetul reunit al şefilor de stat major în legătură cu vaccinarea obligatorie a întregului corp activ şi a rezerviştilor, a membrilor Gărzii Naţionale, a personalului civil din armată. Sigur că au şi ei un pe Teodosie al lor, arhiepiscopul al militarilor catolici, v-am relatat pe larg mesajul său foarte asemănător, în esenţă - evident mai amplu argumentat decât a omului nostru de la Constanţa - tot împotriva vaccinării în numele libertăţii de credinţă care trebuie să fie acceptată ca motivând refuzul pe bază de conştiinţă. Dar acum, spun americanii, în joc de află capacitatea de luptă a unităţilor combatante şi nu constituie o vulnerabilitate majoră care să devină o problemă reală la nivelul armatei SUA şi a acţiunii sale în misiuni interne sau externe, posibil în coaliţii, foarte posibil alături de aliaţii din NATO.

Context în care refuzul de vaccinare este considerat un act de insubordonare şi are ca urmare scoaterea din registrele armatei a persoanei respective, singura necunoscută fiind decizia finală a comandanţilor în ce priveşte modalitatea în care se închide dosarul, cu pierdera sau nu a tutuor privilegiilor date de cariera militară.

În consecinţă, dat fiind că au fost stabilite datele limită pentru vaccinarea obligatorie în cazul tuturor categoriilor de forţă, au început să fie date avertismentele care preced măsurile limită, urmând ca fiecare să decidă în funcie de propriile lor interes. Astfel, cei din US Navy au transmis tuturor unităţilor din subordine un Ghid Aministrativ cu dispoziţii extrem de clare şi aplicabile imediat. Militarii care refuză vaccinarea au în faţă doar perspectiva ieşii din armată şi "în perioada în care li se analizează dosarele, pot fi trimişi pe alte posturi şi nu pot fi promovaţi sau să li se dea alte misiuni". Ofiţerii superiori au primit ordinul de a se vaccina imediat, în maximum cinici zile iar toate cazurile de refuz, pentru toţi militarii, vor fi analizate de o comisie specială, COVID Consolidated Disposition Authority notează Travis Tritten într-un articol apărut pe Military.com care nu uită să reamintească şi de faptul că nu doar marina a luat asemenea măsuri, ci şi cei din forţele aeriene pentru care data-limită pentru vaccnarea totală este 2 noiembrie. Pentru forţele navale, data-limită de vaccinare pentru militarii din trupele active este 28 noiembrie, iar pentri forţele terestre 15 decembrie.

Iată o scrisoare de atenţionare, prima etapă în procesul administrativ decis de administraţia militară:

Scrisoarea este adresată unui aviator căruia i se spune clar că refuzul de a se vaccina are consecinţe nu numai privind îndeplinirea misiunii sale dar pune în primejdie şi capacitatea de luptă. Clar şi consecinţele sunt logice.

Asta este partea care priveşte segmentul armatei americane. Sigur că ne priveşte din două motive. Primul este că militarii americani sunt găzduiţi pe diverse baze din România şi participă în număr important la diversele aplicaţii din Europa unde vin şi militari români. Pe de altă parte, problema ar putea - dar nu sunt deloc sigur că asta se va şi întâmpla - să servească drept eventual, chiar şi îndepărtat sau extrem de îndepărat subiect, fie şi numai de dezbatere, chiar şi la nivelul clubului militarilor în retragere. Oricum, chiar în cazul dezastrului sanitar din România, mi se pare că ar fi chiar imposibil să le ceri celor care stau pe numeroasele şi atât de bine plătitele funcţii din conducerea armatei să iasă public şi să-şi primejduiască pensiile intrând în asemenea discuţii contra-productive. Mentalitatea asta nu le poate fi schimbată decât prin ordin dat de Comandatul Suprem şi, la modul idel, dicutat, pe bune, în CSAT.

O iluzie. Comandatul Suprem şi tot alaiul său de consilieri nu a reuşit, de la începutul pandemiei până acum, să stabilească măcar criteriile de bază, elemntare şi - absolut teoretic - obligatorie pentru fiecare etapă a crizei. Exemplul este celebru şi a trimis în ridicol credibilitatea guvernării: iniţial, solem, s-a instituit carantină în momentul în care se inltala un grad de infectare de peste 3 la mie şi acum, din motive evidente de spaimă reală în faţa nivlului de nemulţumire şi a haosului din sistemele aministrate de statul incompetent, nu se vorbeşte de caractină nici când nivelul de infectare depăşeşte în unele zone 15 la mie şi ai toate judeţele ţării intrate în scenariul ţării.

Practic, problema este că am trecut dincolo de ceea ce era teama cea mai mare a autorităţilor, adică apariţia unor fenomene de nelinişte socială, turbulenţe mai mult sau mai puţin violente şi a iniţierii nesupunerii civile. În opinia mea, s-a trecut de stadiu ăsta, inaugurăm o etapă în care nici nu mai e nevoie de acte de nesupunere civilă din moment ce instituţiile componente ale statului par a fi ele în implozie, neştiind pe cine să asculte şi văzând că, practic, măsuri restrictive nu există decât la TV şi cei care ar trebui să le impună, în termenii legii, sunt ei înşişi profund divizaţi şi nesiguri pe viitor.

Ne construim astfel o societate în care nesiguranţa şi aleatoriul devin regula de comportament în viaţa de fiecare zi. Caz în care cum să se soliciţi domnilor şi doamnelor generali şi generălesce, colonei şi colonălese să urmeze un ordin pe care nu-l primesc în clar, ci doar ascultând de tremoloul din vocea lui Raed Arafat, şeful tuturor structurilor de forţă, un om bun la suflet dar complet şi iremediabil depăşit de urgenţele care au devenit realitate naţională parcă ireversibilă.

Exemplul dat de armata americană, dar existent în atâteaea ţări europene, arată că slujbaşii statui respectă dispoziţii administrative coerente şi clar exprimate pentru combaterea pandemiei. Regulile oricărui sistem funcţional sunt precise şi se impun ca atare, îndeplinite sau refuzate, cu toate consecinele asumate. Armata SUA arată că principiul respectării ordinului nu este doar orbeasca supunere din lumea lui Moş Teacă, ci este rezultatul unei opţiuni de aderarea conştientă la un sistem. Nu te obligă nimeni să intri, ieşi dacă nu respecţi regulile. E atât de simplu!

Cealaltă variantă este cea care funcţionează în România de azi. La fel de simplu. Dacă nu mă credeţi, închipuiţi-vă măcar pentru o clipă că domnul Preşedinte al nostru ar putea semna un asemenea ordin pentru armată pentru a fi pus în aplicare de Guvern. Nu mai vorbesc despre scenariul de coşmar în care un prim-ministru ar da ordinul vaccinării obligatorii a tuturor bugetarilor, inclusiv a onorabililor membri ai corpului proţesc care tot de la buget sunt retribuiţi, salariile lor crescând în acest an, că tot e criză.

Are cineva, ar avea cineva curaj -şi în ce condiţii - să facă acest lucru? Dacă da, să vedem, atunci vorbim despre un stat funcţional şi respectabil, cu politicieni respectaţi pe măsură. Suntem în stare de război sanitar şi suntem - datorită haosului de guvernare - în situaţia incredibilă de a nu şti nici câţi dintre soldaţii din prima linie de apărare, cei din sistemul sanitar, sunt vaccinaţi. Dar ce mai contează?

Cristian Unteanu