Ați vrut să rămâneți fără țară? Ați reușit!

În Decembrie 1989 mi-am pus viața în fața plutoanelor de execuție ceaușiste. Am riscat tot ce-mi dăduse Dumnezeu mai scump - VIAȚA, pe care tot El A decis atunci să mi-o cruțe. Am ieșit și am stat în fața acelor plutoane fără să șovăi. Am simțit dintr-o dată să strig din tot sufletul neamului: CU NOI ESTE DUMNEZEU! Și în adevăr, cu noi era Dumnezeu.

Am ieșit și am stat în fața acelor plutoane de execuție fără alt gând decât acela de a recâștiga LIBERTATEA arestuită și aspru siluită de un regim totalitar nebun. Am ieșit și am stat în fața acelor plutoane de execuție cu dorința de a lăsa copiilor mei o țară LIBERĂ, o țară SUVERANĂ, o țară BOGATĂ și PROSPERĂ, o țară fără seamăn de FRUMOASĂ, o țară pentru a cărei existență milioane de strămoși au plătit cu sângele lor, nezbicit până astăzi de pe aceste pământuri.

Nu m-am gândit atunci că voi rămâne în viață. Mulți dintre cei de lângă mine s-u înălțat în zenituri cu acel strigăt mirabil: VOM MURI ȘI VOM FI LIBERI! Eu am rămas încă aici, spre a vedea cum nici sângele lor nu vrea să se zbicească încă de pe caldarâmuri. Am rămas să văd și să trăiesc cumplitul amar al eșecului nostru. Am rămas să văd cum o abominabilă hidră s-a năpustit hulpavă și ne-a înghițit visul.

Am rămas să văd cum alte plutoane de șarlatani, de veroși oportuniști, laolaltă chiar cu unii din acele plutoanele de execuție, au fost declarați eroi cu certificate de "revoluționari", ticsindu-și viețile cu fel de fel de grase avantaje. Am rămas încă pe aici să văd cum, după 30 de ani de la acel scurt fragment de sublimă libertate, pe trupul ei fragil s-a altoit o hâdă pretinsă democrație.

Am rămas încă pe aici, spre a fi martorul acestui experiment de azi, un exercițiu mai înverșunat și cu mult mai perfid și mai aprig decât acela de sub regimul comunist totalitar. Nu m-au aplecat toate aceste dureri, nici măcar aceea că, după mai mult de 40 de ani de trudă și de mari osteneli, de participant direct la revoluție, fără pretinse drepturi, noul stat totalitar m-a condamnat să mor chinuitor, trăind dintr-o pensie de 1200 (una mie două sute) de lei

Nu m-au biruit toate aceasta, nici măcar durerea care izvorăște necontenit în cascadă din faptul că, în mod fatal, nechibzuit, infatuat, necunoscând și nevrînd să înțeleagă ce este politica, ai noștri copii, au votat cârdaș, cu spirit de frondă și cu infatuitate, cu înverșunare și cu convingerea că ambiția ține loc de luciditate, semnând astfel, iată, certificatul de RENAȘTERE al unui neocomunism camuflat, cu mult mai perfid și mai atroce, născător al unui regim exterminator.

Scriu toate acestea sub frison. Am aflat adineaori că unele mari și credibile agenții de rating, au anunțat că, atenție, PESTE NUMAI 6 (ȘASE) ZILE, România ar putea fi avizată ca fiind în FALIMENT! Ce înseamnă asta? Nimic mai mult nici mai puțin decât pierderea totală a SUVERANITĂȚII! Popor FĂRĂ ȚARĂ! Scoaterea Patriei la mezat. O țară licitată bucată cu bucată! Românilor, priviți-vă bine România, cât încă se mai numește așa.

Cornel Constantin Ciomâzgă

P.S. Ați înțeles copii?