Reportaj Hotnews: Ce înseamnă „expulzările în masă" pe care vrea să le facă Donald Trump. Primele semne că lucrurile se schimbă în America au apărut deja

Corespondentul HotNews în SUA a stat de vorbă cu imigranți și avocați din Philadelphia specializați în acest domeniu pentru a afla cum funcționează în realitate sistemul referitor la migrația ilegală și la ce anume se referă noul președinte ales al Statelor Unite atunci când anunță „expulzări în masă".

11 milioane de imigranți fără acte locuiau în SUA în 2022, din care două treimi au venit aici în urmă cu cel puțin 10 ani, potrivit unei analize făcute de Pew Research Center. În cifre rotunde, cam așa arată situația imigrației ilegale în Statele Unite la momentul la care Trump va prelua un nou mandat la Casa Albă.

Discursul anti-imigrație al candidatului republican și al echipei sale a jucat un rol important în stabilirea câștigătorului alegerilor prezidențiale. Atunci când i-am întrebat care este, în opinia lor, principala problemă a Americii din acest moment, oamenii pe care i-am intervievat în Statele Unite au vorbit atât despre problemele economice (inflația și creșterea prețurilor), cât și despre numărul mare al imigranților care au intrat ilegal în țară în timpul administrației Biden.

În ultimele zile am stat de vorbă atât cu imigranți, cât și cu avocați din Philadelphia specializați în migrație, cu mulți ani de practică în spate, care au încercat să explice despre ce anume vorbește Trump când afirmă că „va face deportări în masă".

Dincolo de afirmațiile dure, care sună bine la televizor sau la mitinguri din campania electorală (de exemplu, Trump a invocat „Alien Enemies Act", o lege veche din 1798 care permite președintelui să deporteze persoane din țările considerate „inamice"), există o realitate mult mai complexă.

Cei mai mulți imigranți care ajung ilegal în Statele Unite solicită ceea ce se cheamă „azil politic".

Pentru a primi această formă de protecție persoana respectivă trebuie să dovedească faptul că a fost persecutată în trecut în țara de origine de către guvern, o organizație sau persoane pe care guvernul nu poate sau nu dorește să le controleze, iar persecuția a fost făcută în baza unei caracteristici pe care persoana respectivă nu o poate schimba pentru că este fundamentală sau atât de importantă pentru identitatea sau conștiința sa încât nimeni nu trebuie să te oblige s-o schimbi.

Așa sună definiția azilului dată de legislația americană.

Sunt situații care se încadrează relativ ușor la criteriile de mai sus, cum ar fi aceea în care o persoană care este creștină trăiește într-o țară musulmană ce persecută creștinii. De asemenea, cazul unei femei care a fost supusă mutilării genitale se încadrează în această categorie, după ce a existat un precedent în acest sens. Este vorba despre cazul Kasinga - o femeie dintr-un grup din Togo unde se practică multilarea genitală și a primit azil în SUA pe această speță.

Foarte important de reținut aici că nu contează țara de unde vii, ci motivul pentru care ceri azil politic.

„De exemplu, o femeie de etnie romă spune că este persecutată în România pe criterii de rasă/etnie, poate obține azil politic. Nu contează că România este o țară europeană, cu legislație care protejează minoritățile dacă persoana respectivă poate demonstra că legislația nu s-a aplicat. Legea se aplică în funcție de circumstanțele fiecărui caz", explică pentru publicul HotNews Adriana Mitchell, avocată din SUA originară din România, specializată în probleme de migrație.

Persoana care cere azil este audiată, își povestește situația cât mai convingător și aduce la proces tot ce crede că ar putea-o ajuta în a-și demonstra cazul. Sunt folosite rapoarte internaționale despre situația din țara respectivă, articole de presă, mărturiile unor experți din organizațiile internaționale și așa mai departe.

În cazul mutilării genitale, acest lucru se dovedește, de exemplu, prin expertiză medicală.

Pentru că lucrurile sunt de cele mai multe ori greu de demonstrat, cererea se bazează în proporție mare pe mărturia persoanei care cere azil. De aceea, inevitabil, intervine subiectivismul judecătorului. De exemplu, avocații de imigrări au reușit în ultimii ani să demonstreze că femeile din Mexic, o țară foarte „macho-istă", unde violența domestică este foarte răspândită, se califică la azil.

„Noi am demonstrat că aceste femei victime ale violenței domestice din Mexic constituie un grup social particular, pentru că atâta vreme cât există legi care condamnă violența împotriva femeilor și femicidul, ele reprezintă un grup în sensul legii", mai spune Adriana Mitchell.

Un alt avocat cu care am stat de vorbă spune însă că a avut un caz în care unei femei care a fost violată i s-a respins cererea pentru că judecătorul a considerat că „violul nu a fost o persecuție suficientă în sensul legii".

Un alt exemplu dat de avocat: o femeie dintr-o țară din America latină a cerut azil politic pe motiv că a fost răpită, amenințată și sechestrată de un serviciu special de la ea din țară după ce a refuzat să coopereze cu guvernul în recrutarea unor studenți care să ajute un anumit partid să câștige alegerile. Judecătorul a refuzat acordarea azilului, pentru că a spus că femeia respectivă nu face parte dintr-un grup persecutat, ci este doar o situație particulară.

Tribunalele de imigrări sunt curți specializate pe aceste cazuri, iar judecătorii sunt numiți de Ministerul Justiției. Practic, aceștia au calitatea de funcționari publici, nu sunt judecători aleși cum sunt în celelalte curți.

Un anumit timp de control există de când sunt numiți de către administrația care este la putere, consideră avocații cu care am stat de vorbă.

De exemplu, când ai o administrație democrată, judecătorii de imigrație ajung avocați din ONG-uri specializate pe drepturile migranților, avocați din barouri private și așa mai departe.

În precedenta administrație a lui Trump au fost numiți foști procurori, unii chiar militari, oameni nu neapărat anti-migrație, dar cu o abordare mai dură a acestei probleme, îmi explică unul din avocații din Philadelphia. Toți judecătorii numiți trebuie să facă un training în legislația din domeniul migrației.

„O situație frustrantă este aceea în care te afli în fața unui judecător care nu știe legislația foarte bine și tu trebuie să-l „educi" pe acesta într-o manieră care să nu-l ofenseze", spune Adriana Mitchell.

Multe cazuri pot ajunge la Curtea federală, iar situațiile sunt acelea în care solicitantul de azil consideră că în cazul său legea a fost aplicată greșit. Cazurile care ajung la Curtea federală pot crea precedente, folosite apoi și în alte dosare.

Pot dura și zece ani. În acest moment curțile care judecă procesele de migrație sunt pur și simplu blocate.

„Am cazuri de oameni intrați în SUA în 2022 și care sunt programați să apară în fața judecătorului în 2028", spune Adriana Mitchell.

Avocata consideră că există două motive pentru care curțile sunt blocate. Unul dintre acestea îl reprezintă pandemia, când nu au existat procese, iar celălalt este decizia precedentei administrații Trump de a elimina lista de priorități din timpul lui Obama.

„Obama, care a deportat mai mulți imigranți decât Trump, a plecat de la realitatea că resursele sunt limitate și primii care trebuie deportați sunt cei care au comis infracțiuni grave, omoruri, trafic de droguri etc, pe locul doi cei care au comis delicte mai puțin grave, și abia pe locul trei cei care nu au comis alte infracțiuni dar au intrat fără documente în SUA.

Trump a venit cu altă filozofie - aceea că toți imigranții fără acte reprezintă o prioritate, s-au făcut razii în ferme, fabrici și așa mai departe. Cei mai mulți dintre acești oameni au dreptul să conteste decizia de deportare într-o instanță, ceea ce a dus la creșterea numărului de dosare pe rol", a mai explicat Adriana Mitchell.

Legea spune că dacă cererea de azil nu se soluționează de către autorități în 150 de zile de la momentul depunerii ei, solicitantul are dreptul să ceară și să primească un permis de muncă și un număr de asigurări sociale. Practic, are dreptul să muncească. În state precum Pennsylvania, persoanele aflate în această situație pot obține apoi inclusiv un permis de conducere.

De asemenea, este important de precizat că, în această perioadă, dacă nu au loc de muncă, solicitanții de azil NU primesc ajutoare sociale din partea statului american. Sigurul beneficiu ar fi acela că pot să-și înscrie copiii la școală.

De altfel, copiii născuți pe teritoriul SUA, din imigranți ilegali, devin cetățeni americani și au toate drepturile pe care le au toți copiii din SUA, inclusiv la asistență socială.

„Mulți dintre ei aleg să o facă, în speranța că astfel își vor ușura situația. În realitate, plata taxelor nu-i ajută cu nimic în decizia judecătorului de a le acorda sau nu azil, și nici nu beneficiază de pensie sau alte beneficii", explică Adriana Mitchell.

Un mit despre azilul politic: imigranții vin și fac copii în SUA ca să primească automat drept de rezidență
Una dintre informațiile vehiculate în ultimii ani a fost aceea că mulți imigranți fac copii în SUA pentru a obține și ei dreptul de rezidență. Acesta este mai degrabă un mit, a explicat un avocat american.

Copilul născut pe teritoriul SUA primește automat cetățenie. Într-adevăr, în situația copiilor care la un moment dat ajung să lucreze în armată sau a celor care au anumite probleme există mecanisme speciale.

Acestea sunt excepții, pentru că, în realitate, procedura este următoarea: singurii care pot obține rezidență sunt cei care au intrat cu viză.

Părinții care au intrat fără viză nu pot aplica pentru rezidență în SUA, trebuie să părăsească țara și să obțină „green cardul" în urma unui interviu la Consulatul American din țara de origine. Problema e că, dacă părintele imigrant intrat fără viză sau alt tip de permis a petrecut mai mult de șase luni în SUA, în momentul în care părăsește teritoriul american primește o interdicție de a reveni de trei sau zece ani.

În afară de obținerea azilului, migrația legală înseamnă și așa-numita „Loterie a Vizelor", pe care Trump, de asemenea, a promis că o va elimina, dar și vizele de lucru și pe cele de student.

„Am colegi care practică în acest domeniu care mi-au spus că în timpul precedentei administrații Trump a fost destul de dificil să obțină viza pentru clienții lor. De exemplu, judecătorii i-au refuzat viza unui antrenor al unei echipe olimpice dintr-o altă țară care voia să antreneze o echipă în SUA, motivul fiind acela că poziția pe care o deținuse nu era suficient de prestigioasă, ceea ce e un nonsens", mai spune Adriana Mitchell.

Una dintre cele mai controversate măsuri luate de precedenta administrație Trump a fost aceea de a interzice călătoriile dintre câteva state musulmane. Decizia a fost anulată de administrația Biden în 2021, dar noul președinte ales a promis că o va repune în funcțiune.

Dincolo de aceasta, există lucruri la care avocații de migrări se așteaptă în perioada următoare. De exemplu, extinderea deciziilor referitoare la așa-numita „deportare de urgență" care se practică la frontieră.

Imigranții ilegali prinși la o distanță mai mică de 40 de mile de frontieră, într-o perioadă de până în 14 zile de la intrarea în țară, pot fi deportați în regim de urgență fără să mai aibă dreptul de a ajunge în fața unui judecător. Precedenta administrație Trump a încercat să extindă folosirea deportării de urgență, dar justiția s-a opus. Se pare că acum se va încerca din nou.

„Sigur, există metode legale pentru a evita deportarea, dar pentru că lucrurile se întâmplă repede, au nevoie de translator, avocat și așa mai departe, mulți nu se vor descurca. În mod evident, în perioada următoare va fi nevoie de mai mulți avocați la frontieră", mi-a explicat un alt specialist în imigrări american.

Apoi, se așteaptă să se înăsprească legile aplicabile celor care intră ilegal și primesc rezidență pentru că se căsătoresc cu cetățeni americani. În mod normal cei care sunt prinși fără documente pe teritoriul țării sunt trimiși acasă și primesc o interdicție de 10 ani de a se mai întoarce în SUA.

Cei care s-au căsătorit beneficiază de excepție: sunt trimiși acasă să solicite viza de imigrare, dar se pot întoarce dacă înainte de a părăsi țara solicită și primesc un document prin care li se „iartă" (șterge) perioada acumulată ca prezență ilegală în Statele Unite", mi-a mai spus avocatul.

Adriana Mitchell spune că da, și anume că procurorii nu mai sunt așa dispuși să facă înțelegeri cu avocații.

„Am primit semnale că în unele state procurorii pur și simplu refuză orice solicitare de negociere. Nu mi s-a întâmplat încă, dar voi afla în curând cum stau lucrurile. Chiar acum am o clientă care a fost victimă a traficului de persoane și se califică pentru o viză care prin statut este adjudecată în afara curții de imigrări. Am trimis o cerere procurorului să fie de acord să închidem cazul. Aștept să văd ce se întâmplă", adaugă avocata.