Slăbitul nu se întâmplă la deficit caloric. Slăbitul se întâmplă la deficit de insulină!

Și până nu înțelegi asta... corpul tău va rămâne blocat. Poți să tai din calorii până îți amorțesc genunchii. Poți să numeri fiecare înghițitură. Poți să faci 10.000 de pași pe zi și să bei trei litri de apă.

Dacă insulina ta e sus, slăbitul e ZERO. Nu pentru că mănânci mult. Nu pentru că nu ai discipline. Nu pentru că „așa e vârsta". Ci pentru că insulina decide dacă ai acces la grăsime sau nu.

• Insulina ridicată = depozitare.
• Insulina scăzută = ardere.

Asta e tot. Asta e cheia. Asta e biologia pe care nimeni nu ți-a explicat-o. Și da - dacă ai inflamație, stres, somn prost, mese dese sau carbohidrați moderni, insulina stă ridicată chiar dacă mănânci puțin.

De aceea:

- te balonezi ușor
- te îngrași de la „nimic"
- ai abdomen inflamat
- ai pofte
- ai oboseală după-amiaza
- nu mai slăbești nici cu ritualuri tribale

Nu ești defect(ă). Ești blocat(ă) hormonal. Și blocajul se numește rezistență la insulină. De aici pornește tot: grăsimea viscerală, foamea, balonarea, retenția de apă, încetinirea metabolismului, stagnarea. Și în loc să-ți explice mecanismul real, industria îți spune „mănâncă mai puțin".

Dacă ar fi fost vorba doar de calorii, eram toți slabi de 30 de ani. Corpul tău slăbește abia când:

✔ inflamația scade
✔ insulina coboară
✔ ficatul respiră
✔ mesele sunt rare
✔ carbohidrații sunt minimali
✔ hormonii intră în ritm
✔ flora intestinală se liniștește

Atunci se deschide lacătul. Atunci ai acces la grăsime. Atunci slăbitul devine natural, nu un război.